Interviu Ian Anderson (JETHRO TULL)

Ian Anderson este cunoscut pe scena muzicala ca fiind cantaretul, flautistul, chitaristul si compozitorul din spatele legendarei Jethro Tull. Anul acesta se implinesc 46 de ani de cand Ian Anderson a ales muzica in locul artei plastice, avand o cariera impresionanta ce numara 30 de albume de studio si live, alaturi de Jethro Tull, si 6 albume solo, peste 3000 de concerte in 40 de tari.

Astazi, 20 iunie, Ian Anderson va concerta la Sala Palatului, show-ul „Jethro Tull's IAN ANDERSON plays the best of JETHRO TULL” va cuprinde, pe langa celebrele compozitii ale trupei si cateva fragmente de pe Thick as a Brick, si cateva piese de pe noul album Homo Erraticus.

Care este conceptul albumului Homo Erraticus? Cum a inceput povestea lui?

Albumul a luat fiinta pentru ca asa trebuia, la 9 dimineata pe 1 Ianuarie 2013. M-am apucat de scris si pana la pranz aveam deja o bucata de muzica, dupa-miaza aveam titlul si ideea refrenului, iar in ziua urmatoare am scris versurile si am decis ca voi continua cu lucruri ceva mai conceptuale, drept pentru care am hotarat ca va fi un album-concept bazat pe ideea migratiei. Dar nu doar pe ideea migratiei oamenilor, de-a lungul istoriei si in zilele noastre, ci si pe ideea migratiei ideilor, culturii, artelor, entertainment-ului, stiintei, ingineriei, comertului si industriei, a religiei.

Asadar (Homo Erraticus) este despre miscarea oamenilor si a lucrurilor pe care ei le creeaza si despre faptul ca suntem cu totii din alte locuri decat ce in care ne aflam in prezent. Este povestea tuturor de la Era Glaciara incoace. Eu fac fictiune.Gerald Bostock este un pseudonim, un alter ego; poate exprima idei si ganduri care nu sunt ale mele. Am capacitatea de a inventa cuvinte. Cand cant sunt ca un actor. Imi asum rolul personajelor, caracterul lor si prin ele spun si joc lucruri care nu sunt neaparat opiniile sau cuvintele mele proprii. Sunt doar tipul care le scrie; cam ca Shakespeare. Nu inseamna neaparat ca scria din proprie experienta. Daca te duci sa vezi un film de Quentin Tarantino nu trebuie neaparat sa presupui ca Tarantino uraste oamenii de culoare si ca impusca alti oameni. El e un scriitor de scenarii. Eu sunt un scriitor in domeniul muzicii Rock. Deci ceea ce fac este sa inventez personaje, inventez ce trebuie sa spuna ele, ce trebuie sa faca ele, dar nu inseamna neaparat ca scriu despre mine.

Allmusic.com spune despre albumul Hommo Erraticus ca este “pe cat de fidel rockului progresiv din anii ’70 pe cat este posibil in 2014”. Ce simti cand vezi ca oamenii apreciaza muzica ta ca fiind consecventa de-a lungul anilor?

O vad ca avand o continuitate. Nu cred ca oamenii vor spune “Oh, suna exact la fel ca Jethro Tull din 1970”, dar as fi dezamagit daca nu ar recunoaste elemente comune in termeni de calitate a sunetului, a instrumentatiei si in stilul muzicii.

Imi place sa existe putina consecventa, dar in acelasi timp stiu ca scriu lucruri acum pe care nu le-as fi scris sau pe care nu le-as fi putut scrie in 1972, deci este consecventa nu imitarea sau plagierea propriilor mele piese din anii de inceput, desi de multe ori fac referiri, in versuri, cat si in linia melodica, la chestii scrise in trecut. Dar asta facea si Beethoven in simfoniile lui, este o trasatura a artistilor. Aducem omagii propriilor noastre opere din trecut si in acelasi timp continuam sa oferim lucruri noi publicului. Asta facem noi.

Pentru mine muzica ta este atemporala. Este dincolo de un punct fix in istoria muzicala. Putea fi ascultata in anii `70, `80 si poate fi ascultata si acum. Te-ai gandit vreodata la acest lucru pe cand incepeai JT?

Am incercat sa evit sa scriu sau sa prezint muzica intr-un fel care ar fi legat-o de un anume moment in timp in istoria muzicii, si poate singura data cand nu am facut asta a fost, probabil, cu albumul Under Wraps, pentru ca atunci am folosit ceea ce era „noua tehnologie” a sample-urilor si secventelor digitale, asa ca daca il asculti acum sigur o sa iti suna ca un album de pe la mijlocul anilor `80.

Dar cred ca majoritatea materialelor pe care le scriu, subiectele si felul in care le livrez publicului, nu le asaza intr-un context istoric anume. Adica, daca scrii un cantec despre oamenii strazii, poate fi un cantec despre oamenii strazii din Bucuresti, sau Washington, sau Londra sau New York sau Berlin, Viena sau Bruxelles. Cant un cantec despre oamenii care sunt pe strada, traind o viata grea si asta este un fenomen la fel de real sau poate chiar si mai real in ziua de azi decat era in ziua cand am scris „Aqualung”. Cantecul „Locomotive Breath” este despre problema suprapopularii si cresterii populatiei. Cantecul „Skating Away On The Thin Ice Of A New Day” din 1974, este un cantec despre schimbarile climatice. Chiar daca schimbarea climei este un subiect fierbinte in zilele astea, este un cantec scris in 1974.

Uneori compun materiale care sunt anticipative, si cantecele noastre sunt despre probleme si subiecte care traiesc mai mult decat traieste un cantec, poate. Sunt sigur ca in 200 de ani de acum inainte oamenii inca vor discuta serios problema popularii si popularea sustenabila a planetei. Si vor vorbi si despre clima pentru ca le va afecta inca vietile.

De-a lungul istoriei muzicii au existat numeroase exemple de oameni talentati care si-au distrus cariera din cauza alegerilor indoielnice facute si altii care si-au urmat drumul creativ fara sa isi compromita integritatea. A existat in viata ta muzicala un moment care putea sa te opreasca din a ajunge aici, in 2014? Cum explici faptul ca la 66 de ani inca mai scrii si mergi in turnee?

Ei bine, cred ca printre deciziile pe care le-am luat de-a lungul timpului au fost si cateva proaste, dar de obicei sunt in stare sa imi dau seama cand fac o greseala, fie ea o chestie pe care o scriu sau o decizie regretabila cu privire la un turneu sau concert.

Uneori chiar ma simt responsabil pentru luarea unor decizii proaste, dar invat din experienta si incerc sa nu le repet. Sunt multe chestii pe care le-am facut si despre care sunt convins ca au fost alegeri bune, iar in ceea ce priveste muzica – per ansamblu – sunt destul de multumit cu ceea ce am scris.

Chiar acum imi strang toate versurile cantecelor mele si corectez totul, reformulez si rearanjez paragrafe si punctuatie, pentru o antologie cu toate versurile scrise de mine. Cand am inceput proiectul acum cateva saptamani eram putin nelinistit ca voi fi nevoit sa imi revad toate cuvintele din nou si ca voi constata ca pe multe chiar nu le mai suport - as fi fost foarte jenat sa las oamenii sa le citeasca in conditiile alea - dar m-a surprins faptul ca majoritatea inca imi par chiar bunicele.

Cand imi citesc singur versurile, imi dau seama ca nu imi plac anumite cantece nu din cauza versurilor, ci din cauza muzicii. Iar daca nu imi plac versurile uneori – e vorba doar despre unul sau doua cuvinte, sau un vers. Asa ca in marea majoritate a cazurilor sunt multumit cu ceea ce am facut si chiar daca nu sunt toate la fel de bune, nu cred ca am comis greseli prea mari in sensul asta al crearii de muzica si versuri.

Ca producator de muzica insa am facut mai multe alegeri gresite. Am incercat sa pun prea multe intr-o melodie si uneori ar fi fost bine sa fie putin mai retinuta, intelegi... sa pun mai putine detalii sau sa fie mai simplitate in felul in care am inregistrat-o.  Dar cand lucrezi impreuna cu alti muzicieni vrei sa le oferi ocazia sa dea ce au ei mai bun, si uneori chiar ei dau prea mult (rade), nu stiu cand sa se opreasca, cand sa ia mana de pe clape sau sa se rezume la ceva mai simplu la tobe. Uneori stii ca o sa ii jignesti daca le spui „hei, nu face asa”, asa ca, se pare, ca producator de discuri ar fi trebuit sa fiu putin mai sever cu unii membrii de trupa si chiar si cu mine, pentru ca mereu am incercat sa cant la prea multe instrumente si sa fac prea multe eu insumi, chestii pe care nu as fi putut sa le fac in niciun caz live pe scena asa cum le faceam in studio. 

Apropos de asta, exista muzicieni pe scena actuala a muzicii cu care ti-ar placea sa colaborezi pentru o piesa sau un album?  

Nu. Clar nu. Cant pe albumele oamenilor destul de des dar nu colaborez. Adica, cred ca am cantat pe 5 albume diferite in ultimele saptamani. Oamenii imi trimit mixurile lor neprelucrate si le ascult cu atentie. Uneori fac putina munca de cercetare si incerc sa aflu mai multe despre muzicianul in cauza, sau despre muzica sa, si incerc sa aleg cu grija ce sa pun ca flautist pe muzica lui (de obicei asta imi cer), si cand fac asta – o fac cu toata consideratia si apoi le trimit muzica inapoi. Nu le cer bani. Le ofer munca mea ca pe un dar si le spun “daca iti place, foloseste-o, daca nu – apasa butonul ala de <Delete> si sterge-o”. Si depinde de ei - daca vor sa o foloseasca, o folosesc, daca nu, nu. Cand oamenii ma roaga sa fac lucruri am tendinta sa aleg sa fac doar chestiile care mi se par provocatoare, care nu sunt tocmai genul meu obisnuit de muzica si asa, stii, cant cum simt pentru formatii Rock, de Heavy Metal, si uneori si pentru muzica de tip etno sau in afara sferei Rock. Imi place sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut si interventiile pe albumele altor muzicieni ma fac sa ma concentrez foarte tare ca sa gasesc doza ideala de muzica pe care sa o pun acolo – pentru ca nu vreau sa fie nici prea mult dar nici prea putin. Incerc sa le dau de unde sa aleaga. Si desi fac asta, nu exista o colaborare propriu-zisa. In mod clar, nu. Nu ma intalnesc cu ei niciodata. Ei doar imi trimit samples de la mii de kilometri distant, eu imi fac treaba in studioul meu si le trimit lor rezultatul atasat unui mail.

Ce artisti apreciezi? Ce muzica ai in player acum?

Nu prea sunt un ascultator de muzica. Ma tem ca nu prea ascult muzica altor oameni. Am facut asta in adolescenta, dar de cand am devenit eu insumi un muzician de profesie m-am trezit ca ascult din ce in ce mai putin alta muzica decat a mea. Nu ascult muzica cand sunt in tren sau in avion sau cu alt zgomot de fundal in jurul meu. Vreau sa ascult muzica, asa ca imi aleg eu momentul si locul potrivit si cel mai sigur o sa fie muzica clasica sau opera, Jazz sau ceva ethnic music care nu au legatura cu muzica Rock.

Nu prea imi place sa ascult Pop si Rock. Ajut oameni cand imi dau seama ca au scris o muzica buna, dar pur si simplu nu am chef sa o ascult tot timpul. Cred ca am auzit destula muzica din stilul respectiv si nu mai vreau. Asta e un alt motiv pentru care nu imi place sa cant la festivaluri, pentru ca trebuie sa stau sa ascult toate formatiile alea cantand lucruri pe care le-am auzit de prea multe ori pana atunci. Nu mi se pare interesant. Devine zgomot. Asadar nu prea sunt o persoana pe care sa o intrebi despre artisti favoriti sau despre ce ascult pe iPod. Pur si simplu nu ascult. Nu-s genul ala de om. Mai degraba as citi o carte sau m-as uita la CNN, Al Jazeera, sau BBC sau ceva. Sunt multe alte chestii pe care prefer sa le fac in timpul meu liber care imi fac mai multa placere decat sa ascult un gen de muzica, care, sincer, e prea aproape de cea pe care o fac eu.

Una din trupele cele mai bune de Progressive Rock din zilele noastre este Porcupine Tree. Ce parere ai despre ei? 

Am auzit si ascultat Porcupine Tree pentru ca am lucrat chiar destul de mult cu Steven Wilson, omul din spatele Porcupine Tree. Il stiu bine pe Steven, el fiind compozitor si fireste producator, pentru ca am lucrat o gramada impreuna cu el in ultimii patru ani. Mai sunt si alte formatii de Prog-Rock sau Prog-Metal contemporan pe care le ascult, ca Dream Theaterde exemplu. Ma intereseaza sa aflu ce fac. Ascult doar cand vreau sa vad ce au mai facut si cum lucreaza, dar nu o sa ascultPorcupine Tree sau Dream Theater cand ma urc in avion sau in masina. Ascult chestii ca sa ma autoeduc despre ceea ce se mai intampla in domeniu - dar nu o fac pentru relaxare sau distractie personala - mai ales de la artisti cu care am si lucrat.

Esti superstitios? Care e starea ta de spirit inainte de un concert? Mai ai trac sau e deja „rutina”?

Cred ca sunt cam cum era Michael Schumacher. Vreau sa fiu lasat in pace, singur, si stau pur si simplu, concentrat incercand sa imi aduc aminte toate chestiile pe care trebuie sa le fac. Trebuie sa imi amintesc absolut perfect primele sute de metri pana la prima sicana – trebuie sa am totul in cap. Inainte de un concert intotdeauna vreau sa fiu singur. Nu vreau sa imi vorbeasca cineva, sa ma distraga.

Trebuie efectiv sa ma concentrez, mai ales, pe primele 2-3 minute din concert. Dar in general mii fac incalzirea cam o ora inainte de spectacol, trec prin o parte din melodii si imi reasez in minte frazele din ele. Ma pregatesc. Dar nu beau alcool inainte de un concert, nu mananc, beau doar apa si ma inchid intr-un loc linistit. Inainte de concert trebuie sa fiu pe cat de alert posibil, fizic si psihic.

Cum de preferi turneele inregistrarilor in studio?

Daca as avea de ales intre una si alta as prefera sa concertez pentru ca in studio e mereu mult mai claustrofobic si o atmosfera incordata. Nu cred ca sunt multi artisti care sa prefere inregistrarile concertelor.

Procesul inregistrarii este destul de asemanator cu ceea ce era acum 40 de ani – e acelasi lucru – o perioada intensa de 4 saptamani sau cat dureaza in care sa repeti si sa inregistrezi albumul nou. Si la sfarsitul zilei, stii, e chiar foarte extenuant, mai ales pentru ca pentru mine intreg procesul asta inseamna si mixarea si masterizarea si pregatirea artwork-ului si adaptarea in toate formatele si DVD-uri si filmari si toate cele.. asa ca e multa, multa munca.

O data la doi ani, cam asa, sunt pregatit pentru provocarea asta, dar nu as vrea sa o fac anual pentru ca e foarte solicitant. Concertele, sa canti live pe scena e intotdeauna un alt fel de incercare, fiecare zi e altfel, pe cand in studio te uiti la aceiasi patru pereti zilnic si lucrezi cu aceiasi oameni... Prea multe lucruri sunt neschimbate in studio pe cand in turneu ai mereu altceva. Fiecare zi inseamna un oras nou, oameni noi, poate si o limba noua, culturi diferite, locuri diferite in care sa mananci sau sa te plimbi, asa ca sincer, e mai interesant.

Pentru concertul pe care Jethro Tull il vor sustine astazi, 20 iunie, din capitala, biletele cele mai ieftine (50 de lei) au devenit indisponibile. In acest moment, mai sunt disponibile bilete ce costa 100, 150, 200 si 250 de lei, preturile acestora variind in functie de localizarea in sala.

Sursa: http://muzaholic.ro/interviuri/interviuri/interviu-ian-anderson-jethro-tull